Comuna Podeni, situata in partea de vest a  judetului Mehedinti, la 38 de kilometri de municipiul Drobeta Turnu Severin, cuprinde, intre hotarele sale, o  suprafata de 71 kmp, invecinandu-se, la vest, cu judetul Caras-Severin (respectiv, orasul Baile Herculane), la nord si nord-est, cu localitatile Costesti, Prejnea, la est, cu Balta, Sfodea (comuna Balta), la sud-est cu Siroca (comuna Godeanu) iar la sud cu Jupanesti, Ciresu si Negrusa (comuna Ciresu). 

          Distantele pana la localitatile invecinate nu sunt prea mari, respectiv 10 km pana la Balta, 6-7 km pana la Costesti, Prejnea, Ciresu, 10-12 km. pana la Baile Herculane ( in functie de traseul folosit), cu mentiunea ca parcurgerea acestui ultim traseu presupune traversarea Muntilor Mehedinti, doar partial accesibili cu mijloacele auto.

          Relieful de care dispune hotarul comunei Podeni este, pe cat de variat pe atat de pitoresc, indiferent de anotimp, versantii, mai mult sau mai putin abrupti ai muntilor din partea de vest, fiind separati de vai adanci, cu paraie repezi si zgomotoase  care coboara pana in valea Bahnei,  al carei rau  traverseaza, de fapt,  comuna de la nord la sud. Hotarul se continu spre est, cu dealuri impadurite ori acoperite cu plantatii de pomi fructiferi,  portiuni de campie, pretabile culturilor agricole, pasunilor, si acestea  fiind separate  prin ogase sau lunci bogate in vegetatie. Pe intregul hotar comunal, sunt amplasate si delimitate proprietatile (mosiile stramosesti) ale satenilor, cu zecile de conace si adaposturi pentru animale,  avand in vedere faptul ca zootehnia are o stravechi traditii in satele de munte.

          Raul Bahna, o adevarata coloana vertebrala a vetrelor satelor apartinatoare comunei, izvoraste din extremitatea nordica a acesteia, din pieptul Dealului Baii, sapandu-si, de-a lungul milioanelor de ani, o vale adanca si larga, cu versanti impaduriti natural cat si prin masive plantatii de salcami, pini, realizate cu cateva decenii in urma.

          Dupa ce, impreuna cu un prim afluient mai important, venit dinspre munte, imbratiseaza "afectuos" un deal larg, pe al carui grumaz e asezat satul Gornenti, Bahna ajunge in zona satului de centru, Podeni, unde mai primeste, pe rand, paraurile Camana, Valea Mare, Gradesnita si Topolova, dupa care va traversa hotarele comunelor Ciresu si Ilovita, varsandu- se in Dunare, in zona fostei localitati Varciorova, acoperita in prezent de apele lacului de acumulare al Hidrocentralei Portile de Fier I.

          Impresionat de pitorescul Vaii Bahnei, de remarcabilele marturii ale unei "geologii scrise cu rabdare, in petrecerea implacabila a multor milenii", regretatul folclorist si prieten Pavel Ciobanu compara acest plai mioritic cu "un uimitor muzeu natural, multiplicat intr-un sir irepetabil de secvente, mereu la alte uluitoare dimensiuni".

          Un alt om de cultura severinean, profesorul de geografie Ilie Chivu ( de asemenea trecut in lumea umbrelor), exclama cu uimire, referindu-se la raul Bahna: "Cine si-ar fi inchipuit ca acest firav firicel de apa va fi in stare sa spintece in lung culmea muntoasa a Mehedintiului, pentru a-si croi drum spre Dunare ?" (Volumul "Plaiul Closani", 1976, ingrijit de profesorul Pavel Ciobanu si, respectiv, volumul "Itinerare mehedintene" de Ilie Chivu, Editura Mirton, Timisoara, 2002).

          Comuna Podeni cuprinde trei sate si anume: satul de centru, Podenii propriu-zis (alcatuit din catunele Valea, Dealul si Bolovanul), Gornenti si Malarisca. Satul de centru, in functie de configuratia reliefului, e amplasat, in cea mai mare parte, de-a lungul raului Bahna, casele fiind insirate cand pe un mal, cand pe celalalt al apei, pe o distanta de peste un kilometru, grupate intr-un fel de cartiere (numite de localnici si "cadalacuri") precum Turculanii, Gramestii, Manolestii, Muichestii, Papavestii, Poncestii, denumirile fiind legate de ponderea majoritara a unor neamuri sau familii vechi ale satului.

 Dealul si Bolovanul sunt asezate pe platourile a doua dealuri paralele, ca doua trepte, aliniate spre culmile muntelui, sub strasina caruia inca n-au disparut definitiv si un fel de catunase (alcatuite din case si conace) numite Dumbrava, Sarafinesti, Pogar , Topolova sau Curmatura (un fel de prelungire a Dealului spre munte), toate aceste asezari fiind legate, prin drumuri sau poteci, atat de satul de centru cat si de munte, de orasul Baile Herculane. 

              O situatie aparte o prezinta asezarea numita " Macanii", cea mai departata de centrul satului, situata chiar sub pieptul muntelui numit Piatra Camenii, la capatul unei valcele abrupte din care tasnesc cateva izvoare cu ape limpezi si reci ca gheata.   Aici, din cele 10-12 gospodarii, cu case vesele, primitoare, de acum 50 de ani, a mai ramas o singura familie,  izolata, nostalgica dupa traditiile stramosesti, aceasta prefera nd, se pare, sa reziste pana la sfarsit in acest cuib de vulturi, deopotriva salbatic si pitoresc.

             Un amplasament, cel putin la fel de inalt ca si al Bolovanului, il are satul Gornenti (candva fost comuna, avand in componenta si pe macani), situat, dupa cum am mai amintit, pe spatele unui deal lung si abrupt, la circa 3 kilometri de centrul comunei, si acesta, ca si celelalte asezari din munti, fiind intr-un continu proces de depopulare prin migratia, in deosebi a tinerilor, spre orase, in cautarea unui trai mai bun.

             De un pitoresc aparte e amplasamentul satului Malarisca, situat intr-un fel de mica depresiune, aproape plata, in furcitura a doua vai, inconjurat de holde de pruni, ciresi, de culturi agricole, gradini si conace aflate in continuarea vetrei satului. Toate gospodariile, casele podenarilor sunt, de fapt, imprejmuite cu garduri inalte sau ziduri din piatra, dispun de gradini pentru zarzavaturi sau cu pomi fructiferi iar pe firul apelor inca mai pot fi identificate locurile unde au fost construite morile de altadata, demolate insa in ultimele decenii, odata cu electrificarea tuturor satelor.

            O caracteristica a caselor din aceasta zona de munte e ca sunt construite, aproape in totalitate, din piatra si lemn (avand in vedere abundenta acestor materiale pe plan local), de regula, piatra fiind utilizata la zidirea beciurilor sau pivnitelor, care alcatuiesc un fel de parter, iar lemnul servind la ridicarea etajului (cu camerele de locuit, bucatarie, holuri),  In ultimele decenii , s-a extins si utilizarea caramizii, cu exceptia podurilor caselor care sunt tot din lemn (e vorba de spatiile dintre tavanele camerelor si acoperisuri, folosite, in mod obisnuit, ca magazii pentru ceriale, fructe etc).

         O alta remarca interesanta poate fi aceea ca, avand in vedere distantele mari dintre casele in care locuiesc si proprietatile aflate, uneori, la peste 5-6 kilometri, satenii si-au construit unul sau doua conace, unde au camere de locuit, magazii si grajdiuri pentru animale, tarcuri pentru claile de fan, adesea chiar gradini pentru cultivarea zarzavaturilor etc. Iarna, cand drumurile de legatura cu satul se blocheaza cu troiene de zapada, gospodarii pot locui confortabil la conace, unde si-au asigurat din timp rezervele de alimente necesare.

         Viata oamenilor de la munte a fost dintotdeauna aspra, dura si fara prea mari satisfactii materiale, mai ales in ultimele decenii, cand populatia s-a rarefiat, a imbatranit, multe case si conace, gospodarii si mosii au inceput sa se pustiasca.

Si totusi, cei care au copilarit ori si-au petrecut anii tineretii in satele de bastina, sunt adesea marcati, oriunde se vor fi instrainat, de fiorul nostalgiei pentru locurile natale, farmecul traditiilor si datinilor stravechi, legate de specificul vietii si muncii taranului, un fel de dor dureros pentru un "paradis pierdut' al obarsiilor.      

          Finantistul octogenar Coli Negoitescu, plecat din Podeni inca de cand era flacau, scolit si stabilt, pana la urma, in Banat, la Timisoara, imi marturisea, in ultimele luni de viata, ca, daca batranetea si boala nu l-ar fi coplesit, singura dorinta pe care ar fi vrut sa si-o mai indeplineasca ar fi fost de a mai apuca sa doarma cateva nopti de iarna grea la conacul copilariei, ca sa mai auda si sa vada "fuioarele de nameti spulberate de viscol la strasini", sa mai auda « latratul cainilor si tanguitul clopotelor in palanca ».