Stravechi si deopotriva pitoresc ramane ritualul numit "masuratul oilor", primavara, de regula dupa Sfantul Gheorghe (23 aprilie), cand gospodarii isi retrag cioporasele proprii de la conacele unde au iernat, procedand la intocmirea stanelor, pentru care , din timp, se inteleg si isi construiesc, sus la munte, mai intai strungile si colibele viitorilor baci si ciobani. Obiceiul e specific muntenilor, pentru care oieritul a fost o preocupare esentiala dintotdeauna, un mijloc de existenta deopotriva aspru si pitoresc. Fascinant si deopotriva emotionant e spectacolul zilelor masuratului oilor cand, dinspre conace, "de la camp" (cum zic podenarii), zeci de ciopoare, mai mari sau mai mici, urca spre munte, indemnate de gospodarii grijulii, primeniti si incarcati cu galeti, gateluri alese (inclusiv oua rosii, cozonaci si prajituri, tuica de pruna si vin).

           Oile zbiara aproape neintrerupt dupa mieii opriti de la supt inca din ziua anterioara, pentru ca pulpele oilor sa fie cat mai pline  deoarece sus, la strunga din munte, dupa ce fiecare proprietar isi mulge oile lui, se va proceda la masurarea laptelui obtinut de fiecare si, in functie de cantitatea acestuia, se va face clasamentul "bacilor" (baciul mare, al doilea etc) ;

            Masurarea laptelui se va face pentru toti spregasii cu aceeasi unitate de masura (o galeata stas sau cantare pe ocale si litre etc) de catre un fel de comisie improvizata ad-hoc, in vazul tuturor, si, in functie de numarul de galeti stabilit la pozitia fiecarui gospodar, se vor prelua, pe rand, pe tot timpul verii, cantitatile de lapte cuvenite pana la inceputul toamnei, cand spregasii se vor reintalni cu totii la "alesul oilor". Se va constata atunci, in functie de cantitatea de lapte obtinuta pe cap de oaie sau capra, care gospodar si-a iernat si intretinut mai bine vitele, pana la constituirea stanelor .

          Impreunarea oilor, intr-o singura turma, presupune si o serie de aranjamente privind angajarea ciobanilor de permanenta sau cu schimbul, plata acestora, ordinea bacilor in preluarea laptelui din care se va face branza pentru nevoile casei sau pentru vanzare, asigurarea cu caini care sa insoteasca permanent turma. .In fine, pe poiana din preajma strungii si stanii, gospodinele intind fete de mese inflorate pe care aseaza bucatele gatite acasa, care mai de care mai ademenitoare, baciul mare (sau un cioban mai prestant) rosteste o rugaciune pentru norocul, sanatatea stanii si a bacilor, ureaza fericire tuturor si "sloboade" masa. E de datoria baciului mare, asezat, dupa datina, in capul sirului de mese, sa treaca pe la fiecare gospodar si sa noroceasca cu acestia, de regula fiind nelipsiti si niscaiva muzicanti care sa implineasca petrecerea. Primii care se vor scula de la masa vor fi ciobanii, ca sa plece cu stana la pasunat, nu inainte de a le pune fiecare gospodar bucate de la masa in niste sacuie sau traistute anume pregatite. Masa copioasa, la iarba verde, nu poate dura prea mult fiindca oamenii trebuie sa coboare in sat pe lumina iar primul baci trebuie sa pregateasca cele necesare pentru prima mulsoare pe care o ia de la oi ,seara, si pentru hrana ciobanilor.

          « Mersul" (soarta) stanii si productia de lapte vor depinde de acum de priceperea ciobanilor, sanatatea si hrana, ingrijirea oilor, calitatea pasunilor, paza de lupi, care adesea pot sa atace turmele nu numai noaptea ci si in plina zi. Daca stanii ii merge bine, toamna, la "alesul oilor" , toata lumea va fi multumita. Daca, insa, iese branza putina (de regula fiecarui spregas ii vine randul sa ia de 5-6 ori laptele pe toata periada) sau se constata lipsa unor mioare, din neglijenta ciobanilor, atunci vor putea sa apara nemultumiri si chiar conflicte dezagreabile, ceea ce nu e de dorit pentru nimeni.