Pentru calatorii sau turistii dornici sa cunoasca mai bine si aceste sate si locuri de munte, surprize agreabile si numeroase li se pot oferi, in primul rand, prin potentialul turistic al zonei, incepand chiar cu peisajul mirific, de o mare diversitate si frumusete, indiferent de anotimpul preferat. Dupa cum se stie, Muntii Mehedintilor se incadreaza, aproape in totalitate, in marea Rezervatie Naturala Domogled- Portile de Fier, dispunand de o flora si o fauna de o mare varietate, cu anumite specii unice pe plan national si chiar european. Din pacate, acestea sunt  in mai mica masura cercetate si puse in valoare in ultimii ani, aspect valabil si pentru fenomenele carstice, multimea pesterilor de pe ambi versanti, cu tainitele lor subterane, despre care, prin anii 1956-1957, reputatul speolog Valeriu Puscariu (membru al Academiei si presedinte, pe atunci, al Comisiei pentru Protectia Monumentelor Naturii) imi vorbea cu uimire si incantare.

           Urmand un drum forestier, de-a lungul coamei muntelui, fie si numai pe o portiune limitata, dintre Poiana Boului si Rotata sau Balta Cerbului, dar mai ales pasind pe poteca granicereasca straveche ce atinge toate piscurile, calatorului i se va oferi privelistea panoramica a unei naturi fascinante atat prin larga deschidere spre toate punctele cardinale cat si prin conformatia reliefului si coloristica peisajului, in care se incadreaza, deopotriva, semetia Parangului, inzapezit adesea pana primavara tarziu, curbura larga a Dunarii, in amonte si aval de Drobeta Turnu Severin, intregul hotar al satelor Podenilor dar si varfurile impadurite ale Muntilor Cernii, derulandu-se haotic, spre sud, sub un voal usor de ceata , pana in preajma Orsovei si a Cazanelor, iar spre nord,  pana dincolo de izvoarele Cernii si Piatra Closanilor. 

           Stravechea asezare a Macanilor, de sub Piatra Camenii, pestera din acelasi colos de calcar ca si cea de la Ciucioare (despre care se tot spunea ca ascund comori protejate de fiinte monstruoase), sau de la Curecea, la hotarul cu Balta ( prin care, in anii tineretii, eu scurtam drumul dintre luncile Curecii si Ponoralului, evitand astfel si traversarea anevoioasa a cornetului inalt de deasupra), de la Cusacu (la hotarul cu satul Jupanesti, in imediata apropiere a complexului de pesteri de la Epuran si Topolnita etc.), toate acestea pot fi tot atatea tinte pentru un indragostit de miracolele si splendorile naturii.

          Arhitectura caselor, a conacelor din zona, ritualul milenar al transhumantei (cu masuratul si alesul oilor, viata solitara si cu o evidenta doza de arhaicitate a ciobanilor, sihastriti in munti de primavara pana toamna, bacitul la stana), clacile femeilor in noptile tarzii si lungi de toamna, sansa unor trasee excelente pentru schiorii coboratori sau marsaluitori pasionati de sporturile hibernale sunt de asemenea motivatii plauzibile pentru eventuale cercetari, studii dar si expeditii turistice memorabile, mai ales daca avem in vederea si firea sensibila, vrednicia, omenia si ospitalitatea traditionala a oamenilor de la munte.