In ce priveste domeniul culturii, chiar daca, in ultima jumatate de veac, felurite "epoci" sau "campanii" au marcat evident viata oamenilor, increderea lor in institutiile de baza, pretuirea traditiilor si datinilor stramosesti n-au fost afectate in prea mare masura, simtomatica fiind mai degraba depopularea satelor (la care ne-am mai referit), subrezirea gospodariei taranesti traditionale, lipsita, in tot mai mare masura, de bratele de munca necesare cat si de un ajutor consistent din partea autoritatilor statului. Se poate spune ca scoala si biserica se bucura de un respect inca satisfacator din partea satenilor, prima ca o sansa spre o viata mai sigura si elevata a viitorilor cetateni, biserica fiindca oamenii nu si-au pierdut inca sperantele, credinta, respectul privitoare la  moralitatea crestina (din pacate, cu tot mai multe exceptii).

         Stimulate de modelele unor fii ai satului, din generatii mai vechi, care s-au realizat si afirmat pe plan social, cultural, si cadrele didactice de azi trudesc cu folos nu numai pentru instruirea si educarea copiilor ci si pentru a-i antrena pe acestia in organizarea unor programe artistice traditionale, agreate de satenii de toate varstele.

                 De fapt, continuitatea si atractivitatea  acestor activitati cultural-artistice au fost posibile prin initiativele si pasiunea, in primul rand, ale  intelectualilor localnici, podenari la obarsie, aspect valabil si in ce priveste cele trei biserici (Podeni, Gornenti, Malarisca) la care au slujit si slujesc preoti localnici de o exceptionala probitate profesionala. Asa se explica pastrarea traditiilor stravechi legate de sarbatorile religioase, de marile evenimente ale vietii (nasterea, nunta, moartea), de viata si munca cotidiana, petrecerea deopotriva a evenimentelor fericite sau mai putin fericite ale colectivitatii. Argumente edificatoare in acest sens pot fi deopotriva afluienta considerabila a credinciosilor la biserica in zilele de sarbatoare, a copiilor la scoala, bucuria molipsitoare a colindatorilor sau sorcovarilor din zilele Craciunului si Anului Nou, placerea cantecului si a jocului popular, agreate de toate varstele, cu prilejul nuntilor, nedeilor, botezelor, praznicilor toamnei etc.

         In satele de munte inca se mai respecta datina nuntilor de trei zile, incepand de sambata seara (cu invitarea separata a nuntasilor mirelui si miresei la o cina mai sumara a "alergatorilor", vecini sau rude apropiate, care se ocupa in mod deosebit de pregatirile nuntii), continuand, duminica,  cu  "adapatul" miresii, constituirea alaiului mirelui care se deplaseaza la casa miresii (unde portile se deschid numai dupa rostirea "colacaseniilor", un fel de oratii de nunta ); apoi deplasarea, impreuna si cu nuntasii miresii, la biserica, unde se oficiaza cununia religioasa. In fine, masa mare, la casa mirelui, cu muzica si daruri, petrecerea putand dura pana dupa miezul noptii si incheindu-se luni, cu un pranz al tuturor rudelor mai apropiate, la casa miresii, muzica nelipsind nici de aceasta data.

           In ce priveste nedeile, chiar daca acea parada a costumelor populare splendide, de acum 50-60 de ani, nu prea mai e la moda, ele constituie un prilej de mare bucurie pentru toate varstele, datarea fiind legata de hramul bisericii din satul respectiv: 20 iulie (Sfantul Ilie) pentru biserica din Podeni, prima zi dupa Sampetru (30 iunie) pentru biserica din Gornenti si 8 septembrie (Sfanta Maria Mica) pentru biserica din Malarisca. In zilele de nedee, fiecare gospodar isi intampina rude sau prieteni apropiati pe care ii invita la masa, pregatirea unor bucate alese cat si curatenia locuintelor asigurandu-se cu mai multe zile inainte. Grupuri de lautari sau alti instrumentisti si cantareti asigura ambianta muzicala pentru ca petrecerea sa fie deplina. Dupa pranz, sau mai spre seara, se incinge hora satului unde voia buna, chiuiturile nu contenesc pana tarziu in noapte, tinerii, dupa moda mai noua, preferand, de la o vreme, sa se retraga in discoteci (oarecum dezagreabile pentru taranii mai varstnici care le considera o denaturare a traditiei folclorice. ).